ACCEPTATI SAU NU .....

 



 

Creați propria voastră realitate, ascultând pe cât mai mulți, fără a urma pe nimeni !

Gândurile noastre sunt o sabie puternică cu două tăişuri care ne sculptează realitatea acum şi după ce murim, şi ca şi rezultat, noi ne creăm atât paradisul cât şi infernul propriu. Acum mai mult ca niciodată îmi dau seama că trebuie să fiu extrem de atent la modul în care îmi focalizez gândurile şi intenţiile.

Omenirea are încă mentalitatea infantilă să creadă că cineva din afară îi va rezolva problemele cu care se confruntă, ea neavând nicio obligație, nicio responsabilitate, alta decât cea de a se prosterna în fața divinității „celui de sus”.

Pentru tot ce traiti, acceptați sau nu, vina vă aparține. Desigur, sunteți interferați, sunteți manipulați, sunteți înjosiți, sunteți maltratați...dar toate astea există pentru că acceptați. Cine spune că nu a știut nu are decât să caute mereu și mereu, să se informeze, să descopere realitatea, să gândească, nu să plece capul a supunere. 

Schimbarea gândurilor tale în putere și iubire va schimba complet realitatea vieții tale.


                                   

 ...Un om a venit la Dumnezeu și a zis: "Până nu voi vedea, nu voi crede!" Și Dumnezeu a răspuns: "Până nu vei crede, nu vei vedea."....

 

 

 

 



Ai curajul de-a trai cu adevarat in propria viata!

 

 





    Fii prezent, fii tu insati ! Nu lasa pe nimeni sa-ti dicteze la fiecare  pas ce sa faci , cum sa faci , ce este bine pentru tine  si ce nu.
  Trupul tau stie si simte ceea ce are nevoie. Il educi sa fie cumpatat in tot ce faci si el iti va arata si te va face sa simti , iti va atata  de ce anume ai nevoie. Fii cumpatat in tot ce faci si medicul nu prea va avea  de treaba.
  Sufletul tau stie ce anume iti doresti , ce anume iti place ,catre ce anume te simti atras. Ascultand indemnul lui , nu vei gresi niciodata caci aceea este calauzirea  Sinelui tau. Daca stai in liniste mai mult timp , tu cu tine si gandurile tale , si daca esti atent , ai sa ii auzi  soapta. Aceasta soapta nu este musai o soapta in ureche , ci seamana chiar cu un gand al tau. Daca esti destul de atent , iti vei da seama care este gandul tau , si care este ideia venita de la el.
  De ce sa permiti altcuiva sa-ti conduca viata ? De ce sa te lasi condus ? Totdeauna exista o  solutie daca ai curaj sa o asculti sau sa o cauti. Nu te lasa infrant . Nu te lasa descurajat chiar daca nu reusesti din prima incercare. Undeva , cumva , exista CINEVA care te va ajuta, care te va calauzi, sau te va indemna si-ti va da curaj.
 Fii tu insati cel ce alege pentru viata ta. Alege-ti iubirea , alege-ti meseria , alege-ti scoala, alege-ti casa, alege-ti imbracamintea, alege-ti prietenii, alege-ti cuvintele , alege-ti faptele, alege-ti gandurile, alege-ti ceia ce iti doresti si ceia ce iubesti, alege drumul catre lumina. Cu fiecare alegere, inveti si devii mai intelept. Cu fiecare alegere , te apropii de Dumnezeu.
 Nu trai ca o naluca prin viata ta , lasand pe altii sa ia hotarari in numele tau.
Ai sa te trezesti la sfarsitul vietii ca nici macar pentru tine insati , nu insemni prea mult, ca nu stii sa te pretuiesti. Vei fi gol si toate ti se vor parea fara sens si fara rost. Te vei simti infrant si parasit   pana si de Dumnezeu, chiar daca el a fost prezent in tine si in inima ta, in fiecare clipa a vietii tale.
 Invata sa te pretuiesti , sa te iubesti.
Invata sa ai curajul sa spui clar ce doresti…calm si cu hotarare.
Poate nu vei fi lasat azi. Poate nu vei fi asculatat maine.
Persevereaza si  gaseste in tine curajul sa-ti  traiesti propria  viata!
Cu fiecare pas , cu fiecare incercare, vei fi mai aproape de tine , de lumina si de Dumnezeu.
Incearca sa te gasesti , sa te cunosti  pe tine insati . Cere ajutor ingerilor si lui Dumnezeu sa te calauzeasca.  Nu-i lasa pe altii sa dicteze sufletului tau.
Ai curajul de-a trai cu adevarat  in propria viata!

Namaste 

 

 

 

Povestea celor trei porti

 

                                              cele-trei-porti 

 

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

– Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
– Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă, vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou, ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept, din faţa ta.

Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:

SCHIMBĂ LUMEA.

Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac in această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea, după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului – dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii au trecut. Într-o zi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
– Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
– Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea, de ceea ce îmi scapă; ceea ce depinde de mine, de ceea ce nu depinde de mine.
– Bine, zise bătrânul. Foloseşte-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.

Şi dispăru.

Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi, pe care stătea scris:

SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.

Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii – dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
Prin urmare. se ridică contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta a fost a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
– Ce ai învăţat tu, pe acest drum?
– Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri.
– Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă pe tine însuţi, în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nasca în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:

SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
Caută să pătrundă în interiorul său, să-şi repare imperfecţiunile şi defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.
După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
– Ce ai învăţat tu, pe acest drum?
– Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
– Aşa este, spuse bătrânul.
– Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
– Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.

Privind înapoi, prinţul văzu în departare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris:

ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Prinţul se mira că n-a vazut aceste cuvinte, atunci când a pătruns prima dată prin acea poarta, dar în celălalt sens.
În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în luptă cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitările.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.

Îl intalni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
– Ce-ai învăţat în plus, pe acest drum?
– Am învăţat că a urî sau a detesta o parte din mine, înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
– Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.

Prinţul zări în departare, cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria:

ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.

Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa – pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar, spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădata îl deranjau enorm şi impotriva cărora luptase.

Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
– Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată, pe acest drum?
– Am învăţat că, fiind în acord şi armonie cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
– Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte.

Continuând drumul, Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei:

ACCEPTĂ LUMEA.

Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.
Şi totuşi, era aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
– Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
– Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată; când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fara nici o condiţie.
– Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea!
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.

“Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!”
                                                                                       inteleptul era Lao Tzu