Am nevoie de spiritul vindecător

   

Când devii persoana care alege să-i pese, chiar și în moduri mărunte, întrebarea care a urmărit omenirea timp de secole începe să-și răspundă singură.
Sensul vieții nu este ascuns.
Este trăit.
Este actul simplu și puternic de a umbla prin lume și să o lași mai bună decât ai găsit-o.

 

Sensul vieții nu te așteaptă la capătul drumului.
Se dezvăluie prin felul în care mergi pe drum.
Viața nu este o problemă de rezolvat.
Este o călătorie menită să-l transforme pe cel care o parcurge.

 

Doamne ! Te rog să mă călăuzești!

  

Doamne....

Mă cufund în liniștea din adâncul ființei mele, ca să găsesc un dram de pace, și să pot să văd cu ochii minții o rază de lumină și speranță pentru o viață mai bună.

Iureșul acestei lumi care îmi arată cât de greu și apăsător poate fi întunericul, m-a obosit peste măsură.

Ingerii m-au indemnat să găsesc „bobul de frumos” în întunericul din preajma mea, să îi înțeleg rostul să mă bucur și să mulțumesc Creatorului pentru tot ce am învățat. 

Doamne ! Te rog să mă călăuzesti!...să nu cumva să rătăcesc. 

Știu că îmi vei da răbdarea și înțelepciunea să o fac,

Știu că îmi vei da puterea să merg mai departe, pană la capăt,

Știu că ești cu mine , căci simt bucuria pe care TU o izvorăști din inima mea!

Mulțumesc Doamne Creator Suprem

 

 

 

 

Ridică-te ! Te voi călăuzi !

  

„ ... Calea REALĂ a trezirii este brutală.
Te despoaie. Te răstignește. Te forțează să te confrunți cu putregaiul dinlăuntrul tău înainte să te poți ridica dincolo de el.
Adevărata lumină nu te răsfață, iți pârlește falsitatea.
Te transformă într-o flacără suverană, nu într-o oaie zâmbitoare....”

Adevărata lumină nu este blândă. Nu ești aici ca să te contopești cu strălucirea.
Ești aici ca să răzbați prin ea. Ești aici ca să înțelegi prețul iubirii în existența ta. Ești aici ca să înțelegi cine ești și cine vrei să devii. Aceasta alegere îți va marca destinul , drumul divin al sufletului .

A cere ajutor divinului sau altcuiva, asteptand rezolvarea situatiei, nu este soluția salvatoare pentru tine .

Ești intr-o lume dură. A-ți plânge singur de milă și a face pe oropsitul, este pierdere de timp. Nu asta e soluția ta.

Ca să poți să înțelegi și să afli, trebuie să vezi prin minciuna , trebuie să revendici ceea ce a fost îngropat, să găsești adevărul din spatele faptelor , să vezi ce scrie printre rânduri în tot ceea ce ți se prezintă ca fiind adevăr.

Ridică-te !

Cere binecuvântarea cerului , pentru a fi călăuzit. Luptă cu tine și salvează-ti sufletul din întuneric!

Nu uita!!!...nu te lăsa înșelat! Nici o lupta nu este și nu a fost vreodată confortabilă !

"CALEA" nu poate fi predată

  

   

Calea nu poate fi predată.
Poate fi doar amintită.

Trebuie să îngropi tot ce stii.

Să umbli singur.
Prin ruină.
Prin întuneric.
Prin marea separare din adâncul tău.

Calea ti se va dezvălui când vei întelege că trebuie să mergi demn si în picioare, către Lumina Creatorului, nu stând în genunchi. 

În momentul în care urmezi pe cineva, ai pierdut Calea , pentru că nu ai găsit Calea prin învățăturile unui om iluminat, ai găsit-o respingând ideea că oricine altcineva ar fi mai divin decât tine. Tu ai fost întotdeauna Calea, așteptând să-și aducă aminte de ea însăși.

Calea nu permite ierarhie, nu permite dogmă.

Este flacără Divină.
Este suverană.
Este a ta.

Îndrăznește!

 

Ți-aduci aminte de tine însuți

  

     

Acel ”după” pentru care nimeni nu te-a pregătit.....

Nimeni nu-ți spune că iluminarea
nu este coroana sufletului, ci moartea iluziilor sale.

Cei cu adevărat treziți nu devin mai mult.
Ei devin mai puțin.
Mai puțin zgomot.
Mai puțină identitate.
Mai puțină nevoie de a străluci.
Devin mai goi, nu mai zgomotoși.
Radiază tăcere... pentru că nu mai rămâne nimic de demonstrat.

 

Iluminarea nu îți dă aripi.
Îți dă claritate.
Nu ca să scapi de umanitatea ta, ci să o locuiești pe deplin.

Un moment în care să alegi din nou iubirea.

Acesta este altarul.
Acesta este locul unde locuiește Dumnezeu.
Nu sus.
Nu dincolo

Doar TU .

Divinul nu-ți cere devoțiunea.
Vrea doar să fii aici.
Pe deplin.

Ți-aduci aminte de tine însuți.

Cuvinte rostite din Templul Tăcerii, de Thoth și Isis ☀️

 

Thoth vorbește:  

 

Eu sunt Thoth, păstrătorul măsurii și al scrierii sacre, cel ce a văzut nașterea stelelor și căderea lor în tăcere.

Nu aștepta ca sufletul tău să se ridice la sfârșitul vieții, căci ridicarea lui nu este rodul morții,

ci al învățăturii vii.

Sufletul nu se înalță prin stingere, ci prin aprindere.

Nu prin uitare,

ci prin amintire conștientă.

Cheia porților închise nu este ascunsă în mormânt, şi nici în cuvintele pe care ți le predicã un preot după ce urechile tale nu mai știu sã asculte,

ci în mintea trezită.

Căci porțile lumilor nu se deschid la bătaia mâinii,

ci la vibrația cunoașterii.

Învățătura este cheia.

Conștiința este mâna care o întoarce.

Dacă o ușă nu ți se deschide, vei fi întors înapoi — în carne, în respirație,

în ochii care văd formele,

dar nu pricep esența.

Și astfel materia va deveni mai apãsãtoare asupra ta, nu pentru că este blestem, ci pentru că ai uitat să o luminezi dinăuntru.

Învață cât timp respiri.

Ridică-te cât timp pășești.

Căci cine nu se trezește în viață va căuta lumina prin întuneric.

Eu ți-am lăsat semnele.

Tu ești cel ce trebuie să le citească.

„Eu sunt păzitorul Cuvântului scris în stele.

Pentru cel inițiat grăiesc,

nu pentru cel ce adună materie ca pe un văl peste minte.

 Nu strânge ceea ce adoarme conștiința.

Nu numi putere ceea ce îți leagă aripile.

Căci va veni ceasul în care ochii trupului se vor închide și tot ce ai măsurat ca fiind al tău

va fi mai ușor decât praful purtat de vânt.

Atunci vei sta dezbrăcat fără dogmă, fără credință împrumutată, fără armura care nu rezistă în fața Adevărului.

Umbra ta se va ridica înaintea ta, nu ca pedeapsă,

ci ca oglindă.

Frica de necunoscut nu vine din cer, ci din ceea ce ai refuzat să cunoști în tine.

Vei striga după lumină,

dar ecoul îți va răspunde cu tăcere.

Căci nimicul adunat, nu poate da naștere flăcării.” 

 

 

Isis vorbește:

 

„Eu sunt Mama Vălului și a Revelării.

Nu zeii pedepsesc, copil al pământului, ci omul care și-a vândut conștiința pe monede reci.

Aurul nu ridică sufletul.

El îl leagă de greutatea dorinței.

Viața îți va pune aur în mâini ca să fii văzut de oameni, dar, dacă nu veghezi, îți va stinge lumina din inimă.

Lăcomia nu vine ca furtuna, ci ca un strat subțire peste gândire,

apoi încă unul, până când nu mai simți soarele din tine.

Și când întunericul va coborî, vei rămâne doar cu ceea ce ai aprins cu adevărat în suflet.

Dacă nu ai aprins nimic,

nu vei putea da vina pe noapte.

Dar dacă ai păstrat o scânteie, nici moartea nu o va putea stinge.”

 

Și împreună spun:

„Inițiatule,

nu aduna ceea ce te îngreunează.

Adună ceea ce te trezește.

Ceea ce strălucește în afară se stinge.

Ceea ce strălucește înăuntru devine stea.”

 

 

 

 

 

INCEARCĂ SĂ INTELEGI

 

 Oamenii folosesc diverse nume și titluri pentru SURSA (CREATOR) , în funcție de învățăturile lor religioase, crezând că numele sau titlul lor pentru SURSA noastră este singurul. Religia a fost, după cum știu înțelepții, un motiv major pentru războiul din lume de-a lungul multor epoci.

Realizați ,că există O SINGURĂ SURSĂ DIVINA pentru întreaga creație, iar umanitatea face parte din creație.

Pământul s-a săturat de haosul omenirii care s-a manifestat ca ură, războaie, rasism, dezvoltări științifice josnice, crearea intenționată a bolilor, lipsă de respect față de Natură și multe alte dizarmonii care pot distruge civilizația.

Fiți parte a soluției, nu a problemelor continue!

Fiți intelepți. 

Fie ca LUMINA să curgă!