Thoth vorbește: 
Eu sunt Thoth, păstrătorul măsurii și al scrierii sacre, cel ce a văzut nașterea stelelor și căderea lor în tăcere.
Nu aștepta ca sufletul tău să se ridice la sfârșitul vieții, căci ridicarea lui nu este rodul morții,
ci al învățăturii vii.
Sufletul nu se înalță prin stingere, ci prin aprindere.
Nu prin uitare,
ci prin amintire conștientă.
Cheia porților închise nu este ascunsă în mormânt, şi nici în cuvintele pe care ți le predicã un preot după ce urechile tale nu mai știu sã asculte,
ci în mintea trezită.
Căci porțile lumilor nu se deschid la bătaia mâinii,
ci la vibrația cunoașterii.
Învățătura este cheia.
Conștiința este mâna care o întoarce.
Dacă o ușă nu ți se deschide, vei fi întors înapoi — în carne, în respirație,
în ochii care văd formele,
dar nu pricep esența.
Și astfel materia va deveni mai apãsãtoare asupra ta, nu pentru că este blestem, ci pentru că ai uitat să o luminezi dinăuntru.
Învață cât timp respiri.
Ridică-te cât timp pășești.
Căci cine nu se trezește în viață va căuta lumina prin întuneric.
Eu ți-am lăsat semnele.
Tu ești cel ce trebuie să le citească.
„Eu sunt păzitorul Cuvântului scris în stele.
Pentru cel inițiat grăiesc,
nu pentru cel ce adună materie ca pe un văl peste minte.
Nu strânge ceea ce adoarme conștiința.
Nu numi putere ceea ce îți leagă aripile.
Căci va veni ceasul în care ochii trupului se vor închide și tot ce ai măsurat ca fiind al tău
va fi mai ușor decât praful purtat de vânt.
Atunci vei sta dezbrăcat fără dogmă, fără credință împrumutată, fără armura care nu rezistă în fața Adevărului.
Umbra ta se va ridica înaintea ta, nu ca pedeapsă,
ci ca oglindă.
Frica de necunoscut nu vine din cer, ci din ceea ce ai refuzat să cunoști în tine.
Vei striga după lumină,
dar ecoul îți va răspunde cu tăcere.
Căci nimicul adunat, nu poate da naștere flăcării.”
Isis vorbește:
„Eu sunt Mama Vălului și a Revelării.
Nu zeii pedepsesc, copil al pământului, ci omul care și-a vândut conștiința pe monede reci.
Aurul nu ridică sufletul.
El îl leagă de greutatea dorinței.
Viața îți va pune aur în mâini ca să fii văzut de oameni, dar, dacă nu veghezi, îți va stinge lumina din inimă.
Lăcomia nu vine ca furtuna, ci ca un strat subțire peste gândire,
apoi încă unul, până când nu mai simți soarele din tine.
Și când întunericul va coborî, vei rămâne doar cu ceea ce ai aprins cu adevărat în suflet.
Dacă nu ai aprins nimic,
nu vei putea da vina pe noapte.
Dar dacă ai păstrat o scânteie, nici moartea nu o va putea stinge.”
Și împreună spun:
„Inițiatule,
nu aduna ceea ce te îngreunează.
Adună ceea ce te trezește.
Ceea ce strălucește în afară se stinge.
Ceea ce strălucește înăuntru devine stea.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu