Pentru ca PAMANTUL ne-a primit.....

 


Omul trebuie sa inteleaga ca nimic din ce vine peste el in aceasta viata; fie vreme , fie boala, fie belsug ,saracie ,  fericire , moarte, bucurie , intamplari sau evenimente nefericite, …etc … NIMIC  NU  E  LA  INTAMPLARE !

Totul vine exact asa dupa cum traieste , gandeste si vorbeste omul. Dumnezeu a creat un univers  si ingeri, care fac ca fiecare fapta sau gand al omului sa primeasca exact ceea ce a daruit el altuia, celor din jur. Mai devreme sau mai tarziu fiecare primeste plata sub o forma sau alta.

Problema este ca, de multa vreme , omul s-a lasat ademenit de raul din jur si a tot uitat si s-a tot indepartat de Legea  Divina. Au ajuns la rang mare si apreciate, toate cate erau aruncate sau hulite inainte. Sunt rari oamenii care judeca si nu se lasa murdariti de josniciile din societatea de azi.


 Cand omul va intelege si se va intoarce si va trai dupa Legea Divina, si va respecta pe parintele ceresc care l-a creat, va rasari iar soarele in viata omului.

Traiti frumos si viata voastra va fi frumoasa. Nu va indemn sa mergeti la biserici sau la vre-un cult sau secta. Fiecare cu sufletul sau si inima sa, se poate ruga in taina ,,,,el cu Dumnezeu , asa cum ne-a invatat Isus sa facem si sa traim….caci aceea este calea , cea pe care el ne-a aratat-o.

Fiti frumosi si luminosi, blanzi si drepti, traiti in bucurie si recunostinta pentru fiecare faramitura de paine mancata, pentru fiecare bucurie cat de mica, si multumiti pentru fiecare zi, caci acum e intunericul cel mai intunecat si mai mare in lume. Sa nu va temeti caci Ingerii si Dumnezeu sunt alaturi de fiecare din voi.

Mai mult  chiar , maica Pamant, , va avea grija noastra daca o respectam cum se cuvine caci ea, nu este doar o planeta, este o fiinta sacra care te-a primit cand stelele te-au "tradat".

Aveti incredere in scanteia divina a  sufletului din inima voastra! 

Credeti in  Dumnezeu CREATORUL vostru!  

Pas cu pas , cu fiecare zi, noi, fiecare din noi si toti impreuna, vom aduce cerul pe pamant. Atunci cand omul va intelege ca el nu poate fi  si trai fara Dumenzeu, cand va intelege ca el a fost creat ca fiind un inger de catre Dumnezeu, abia atunci va incepe sa fie bine.

Nu uitati; Intunericul te cucereste hoteste, pe negandite,  iar Lumina este alegerea ta.  Aminteste-ti ca tu insati esti lumina. Tu esti cel care alege sa straluceasca iar, si care are puterea de a alunga intunericul. 

Aveti  incredere si credinta!


  

Ridică-te ! Te voi călăuzi !

 




„ ... Calea REALĂ a trezirii este brutală.
Te despoaie. Te răstignește. Te forțează să te confrunți cu putregaiul dinlăuntrul tău înainte să te poți ridica dincolo de el.
Adevărata lumină nu te răsfață, iți pârlește falsitatea.
Te transformă într-o flacără suverană, nu într-o oaie zâmbitoare....”


Adevărata lumină nu este blândă. Nu ești aici ca să te contopești cu strălucirea.
Ești aici ca să răzbați prin ea. Ești aici ca s
ă înțelegi prețul iubirii în existența ta. Ești aici ca să înțelegi cine ești și cine vrei să devii. Aceasta alegere îți va marca destinul , drumul divin al sufletului .

A cere ajutor divinului sau altcuiva, asteptand rezolvarea situatiei, nu este soluția salvatoare pentru tine .

Ești intr-o lume dură. A-ți plânge singur de milă și a face pe oropsitul, este pierdere de timp. Nu asta e soluția ta.

Ca să poți să înțelegi și să afli, trebuie să vezi prin minciuna luminii, trebuie să revendici ceea ce a fost îngropat, să găsești adevărul din spatele faptelor , să vezi ce scrie printre rânduri în tot ceea ce ți se prezintă ca fiind adevăr.


Ridică-te !

Cere binecuvântarea cerului , pentru a fi călăuzit. Luptă cu tine și salvează-ti sufletul din întuneric!

Nu uita!!!...nu te lăsa înșelat! Nici o lupta nu este și nu a fost vreodată confortabilă !



Doamne, iti multumesc


 

 

 

Doamne, iti multumesc pentru tot...

Tot ce am invatat , Tot ce mi-ai daruit.

Iti multumesc ca-mi dai intelepciunea  de care am nevoie,  

ca sa ajung cu bine in Lumina Ta. 

Iti multumesc pentru dragostea , respectul si pretuirea celor din jur, 

Iti multumesc pentru viata mea in pace , liniste , sanatate si belsug.

Ma  las in palma Ta.  Faca-se voia ta Doamne. Stiu ca ai sa ma calauzesti si ai sa fii alaturi de mine pas cu pas. 

Multumesc Doamne pentru tot.

 

 

 

 

Cât de mult trebuie să pierzi ca să înțelegi ce înseamnă să iubești ?


 

A  fost cândva o deturnare a omenirii, atât de subtilă, atât de inteligentă, încât a ocolit toate apărările.

A hăcuit sufletul oricui.

 Odată ce intelegi pe deplin ce vrei,  ce ești,  și   ce vrei sa fii , devii de nefrânt.                

Neprogramabil.

De neclintit.

Acesta este momentul în care distorsiunea se prăbușește, nu prin forță, ci prin irelevanță.

 
Chiar și un demon poate fi salvat, pentru ca ....  Nu toți demonii au aceiasi carare. Nu toți demonii sunt născuți din întuneric.  Unii se nasc din durere. Unii din dragoste.
Toti insa, pot fi oglindiri ale unei părți din tine pe care poate nici nu știai că o porți.

La final, nu contează cine e .
Contează doar cine rămâne. Cine iubește, si cine a avut curajul să simtă, într-o lume care uitase cum se simte viata in Lumina.

 

Cât de mult trebuie să pierzi ca să înțelegi ce înseamnă să iubești ?

 

NU VA ABANDONATI !

 

 

Omenirea trebuie să fie suficient de umilă pentru a accepta și pentru a fi pregătită să trăiască după adevăruri sacre. Beatitudinea INTUNERICULUI, este greu de înțeles și greu de abandonat. Adevărul este copleșitor și dureros pentru mulți. Munca este însă necesară - rugăciunea, meditația, studiu... iar recompensa pentru aceste acțiuni este cu adevărat , o cheie de aur.

Nu toată lumea este din LUMINĂ și nici nu va fi vreodată. Nu toată lumea crede în LUMINĂ. Mulți oameni încă nu înțeleg ce înseamnă să fii din LUMINĂ. Mulți oameni cred că a discuta despre LUMINĂ este ceva malefic. Din păcate, o mare parte a umanității este „falimentată spiritual”. Totuși, vor exista oportunități pentru fiecare să-și reconsidere alegerile și calea.

Trebuie să-și deschidă conștiința și să permită divinității să curgă în ființa lor. Reconsiderați, cui vă inchinați; invățăturilor lumești sau divinului? SINELE SUPERIOR vă așteaptă !

 

 

 

Pedeapsa se înăsprește pentru încălcarea Legilor Cosmice ale lui Unu

 


 





 Cu fiecare nouă etapă pe calea evoluției, libertatea crește, dar și pedeapsa se înăsprește pentru încălcarea Legilor Cosmice ale lui Unu. Ceea ce era permis în zorii civilizațiilor, în timpul dezvoltării națiunilor și a oamenilor este acum întrebat si cantărit într-un mod complet diferit. 

Apare întrebarea, ce este mai bine, libertatea absolută sau autocontrolul gândurilor și acțiunilor pentru a evita îmbolnăvirea automată a corpului ?   Libertăți mai mari duc la mai multe mizerii și datorii karmice și, în consecință, mai multe Suflete ajung în lumi și dimensiuni negative.

Așa se explică de ce Sistemul și întreaga morală, legile și cultura acestei civilizații hrănesc atât de persistent nevoia eliberării nelimitate în absolut orice. Acest subiect a devenit atât de viral încât a înrădăcinat adânc și a supus complet conștiința și sufletele multora care nici măcar nu sunt conștienți de amenințarea mortală cu care se confruntă din cauza ei.

 Este o credință din trecut că Tranziția ne va oferi o viață mai bună dar, mai multe niveluri de dezvoltare umană nu sunt în pas cu vremurile. 

Tăria de suflet de care ai nevoie ca să dăinui, ți-o construiesti singur, căci altfel te prăbusesti. Toată lumea va trebui să realizeze că toți oamenii cu Suflete (conștientul și subconștientul lor) trebuie să fie curățați de programe și tipare negative și, eliberați de dogme. 

Fiecare se confruntă cu propria lor alegere între Lumină și Întuneric. 

Nu cu cuvinte, ci cu acțiuni în situații date ca teste de sus. De asta depinde când, unde și cum vor trăi. E vremea "secerisului". 

 





ÎNTRE CER SI PAMANT

 

 

 

 

Mai devreme sau mai târziu, vine o clipă în viața fiecărui om când sufletul se trezește. Deschizi ochii și privești în jurul tău și parcă abia atunci începi să observi, să vezi și să înțelegi ce se petrece în jurul tău. Uneori ți se pare tare nefiresc ce vezi, ce se petrece, și te întrebi; „Cum de nu am realizat pâna acum?...am fost orb?” E ca o revelație. Lumina intelegerii te inundă și înțelepciunea luminii Divine îți arată adevărul.

Îți trebuie o minte deschisă, liberă de prejudecăti și atasamente, ca să poți înțelege cu adevărat ce vezi în jurul tău; și cel mai tare, ai nevoie de acceptare.

Ca să accepți că tu însăți ești altceva, total diferit de marea de oameni care se află în jururl tău ..... sau altfel spus, sa înțelegi că ești diferit și singur în mijlocul mării de oameni, ai nevoie și de puțin curaj căci altfel te poți pierde , te poți "inneca" printre ei.

Începi sa îți pui tot felul de întrebări;...”ce caut eu aici? ...ce rost are prezenta mea aici?.... dacă am venit cu o menire anume, de care am ajuns să răspund și să o îndeplinesc?....

Stim ca nimic nu este întâmplător . Creatorul a făcut un univers perfect- totul este acolo unde trebuie să fie, în locul și momentul ideal. Că am fost trimisă sau că m-am oferit singură să vin aici, nu mai are nici o insemnatate. Ma întreb ; „Oare am reușit să mă ridic la nivelul cerut de El, Creatorul?”


Îmi este greu! - nu pentru ceea ce fac, nu pentru viața pe care o duc, ci pentru că sufletul meu simte și tanjeste după anumite chestii pe care lumea asta nu le are. Sunt tot mai dese momentele în care dorul de ceva anume , mă face să mă simt tare singură . 

Uneori, când se intamplă ca moralul să îmi fie la pământ, îmi spun că poate nu sunt importantă, că poate sunt un pion fără mare importanță pe „tabla de sah”, care poate fi sacrificat oricând....asa că de ce s-ar sinchisi cineva de mine și de ceea ce simt și doresc?

Am obosit însă să mă mai compătimesc, și nu-mi mai plâng de milă. Am învățat cu durere pe pielea mea, ca EU și numai EU sunt cea mai importantă pentru mine insămi. Nu mai aștept recunoasterea NIMANUI, și nici vre-un semn din partea cuiva. Îmi clădesc o viață cât mai comodă și confortabilă, cu activități plăcute. Îmi aleg persoanele cu care chiar doresc sa port o conversație. Restul ....e tăcere. Înteractiunea cu cei din jur, este cât mai restransă. Nici cei de lângă mine nu mă cunosc cu adevărat.... Ca un pom, crescut pe o stâncă care se ridica deasupra mării. Pomul se oglindeste în apa lumii din jur, vede clar și înțelege ce este și sus și jos....dar trăiește intre lumi... neacceptat încă de cer și marginalizat de „pământ”.


Tăria de suflet de care ai nevoie ca să dăinui, ți-o construiesti singur, căci altfel te prăbusesti. Trebuie să cauți în adâncul inimii tale să te uiți la tine însăți ca să înțelegi, ce e mai bine pentru tine să alegi. Cărarea evolutiei spirituale este extrem de ingustă. Trebuie să cumpănesti bine ce alegi să iei cu tine mai departe în călătoria ta, și ce lași și abandonezi pentru totdeauna.

Echilibrul este esential....altfel oricând te poți prăbuși. Oricat de dureros ar parea câte un pas al vieții, sau câte un moment, este important să-ți urmezi telul.

Pentru mine, importanta este „stânca” pe care am găsit-o ca reazem, sprijin, călăuza, intre cele doua lumi, ca o fiinta dătătoare de viață și moarte....parte și ea din Dumnezeu.

În dorul și singuratatea acestei lumi străine mie, chiar daca este si ea tot parte din Dumnezeu,

„Ma rog la tine Inger drag!

Să fii alături de mine mereu

Să mă ajuti să inteleg

Ce fel de lume este aceasta

Să mă inveti de rău ca să mă apăr

Să mă inveti ca să iubesc

Să mă inveti să protejez sufletul meu

Să imi arăti calea spre Dumnezeu

Să te arăti de e nevoie

Si ochilor mei orbi.

Să te aud!

Că fara glasul tău sunt pierdut in lumea asta

Unde nimeni nu ne vede, nimeni nu ne aude.

Iti multumesc ca imi esti alături

Si la bine si la greu.

Te rog nu ma lăsa in asta lume singur

Fără iubirea ta.”

    

   Doamne, iti multumesc că mă tii la pieptul tău, să mă bucur vesnic de iubirea ta  !