Pământul a fost o școală bună !

 

 

 

DA !... azi , susțin asta.

Acum, când suntem la final de eră, și înțelegerea există, putem privi în urmă cu seninătate.

A fost însă un timp, înainte de trezirea mea, când eram mânioasă pe divinitate pentru rânduiala nedreaptă a lumii pe care ne-a dat să o trăim. Pe atunci nu aveam înțelegere și căutam ca tot omul un tap ispăsitor , un vinovat pentru durerile și problemele mele pe care le trăiam. Pe lângă toate greutătile vieții, mă durea nedreptatea și umilința prin care trece o femeie în această lume. Mă simțeam nedreptătită ca suflet, mă durea fiecare cuvânt , fiecare gând , fiecare respirație.... viața mea era o durere și indignare totală. Eram desconsiderate și de lumea din jur de unde primeam doar cuvinte de ocară care încercau să ne desconsidere și mai mult, iar de sus... aceeasi jignire și desconsideratie. Simțeam cum mi se umple sufletul de răzvrătire. Uram și cer și pământ laolaltă. Așa m-am retras încet, încet cât am putut din lumea din jurul meu, din tot și toate. Eram scârbită de această viată , totul era plin de minciună și mizerie.

Când am început să-mi găsesc liniștea, am început să văd , să înțeleg. Ceața urii a început să se ridice și sufletul mi s-a limpezit. Întâi, am scăpat de durerea cuvintelor celor de sus; am înțeles că pentru drumul meu pe care l-am ales, nu are importanță ce vor, sau ce cred alții, indiferent de unde sunt. Fiecare are puterea sa de înțelegere ... de unde puteau ei să știe grozăvia vieții de aici de pe planetă? Cum să înțeleagă că vorbele lor, nu făceau decât să adauge o durere in plus, că era ca si cum răsuceau cuțitul într-o rană adâncă deja, care nici nu mai avea de unde sângera.

Apoi, am înțeles de ce Dumnezeu a creat aceasta lume și a lăsat să se manifeste energia negativă în voia ei. Mulți au căzut în uitarea adâncă si sau cufundat de tot în întuneric.

Cei ce au avut însă un suflet puternic, și s-au trezit , au înțeles ce era important, au înțeles și au trecut astfel marele EXAMEN al acestei vieți trăite aici !

Trăind în vremuri de război și tot felul de conflicte , au ajuns să dorească și să pretuiască PACEA.

Trăind în discomfortul zgomotului și al haosului, au ajuns să înțeleagă prețul și să tânjească după LINISTE

Dorind o mângâiere și bunătate, au înțeles prețul IUBIRII în viața lor. 

Adevărul a iesit la iveală, incet, cu fiecare zi, ca un abur care se ridică către cer. 

Toate laolaltă , m-au făcut să înțeleg că sunt creatorul propriei mele vieți, că nimeni nu e vinovat de ceea ce aleg eu. E greu, foarte greu de ieșit din acest hătis al acestei lumi. Trezirea e dureroasă, halucinantă. Cărarea ce o ai de parcurs, este foarte îngustă și e mereu , numai pe marginea prăpastiei. E deajuns o ezitare sau un pas gresit, și ești pierdut din nou. Mirajul acestei lumi este covârsitor.

Pe parcursul vieții, te alegi cu o mulțime de traume sufletesti, dar există un moment al unor revelatii, moment de la care , pentru tine nu mai este cale de întoarcere, nu te mai întorci înapoi în confortul adormirii pentru nimic în lume.

Astfel ;

DOAR CINE A TRAIT AICI O VIATA, CUNOASTE PRETUL LUMINII PENTRU SUFLETUL SAU !

Lumina Creatorului este tot ce îți dorești.

Flacăra sufletului tău trezită, isi găseste însfârsit Creatorul si trăieste astfel bucuria și căldura iubirii Sale.

 

Pământul a fost o școală bună ! ...dar foarte dură.  

Cine a reușit și a trecut examenele, a înțeles care este prețul LUMINII și al IUBIRII. A înțeles rostul acestei școli.