"...TUPUL este templul în care ai învățat să râzi și să plângi.
Acolo ai simțit iubirea și ura, iertarea și durerea.
Acolo ai căutat adevărul și ai rătăcit printre iluzii.
Acolo ai cunoscut lumina și ai intrat, uneori, în întuneric.
Și când timpul își încheie lucrarea asupra pietrei, sufletul nu mai are nevoie să rămână între zidurile care l-au învățat.
Căci templul adevărat nu este trupul.
Templul adevărat este ceea ce ai devenit prin tot ceea ce ai trăit.
Nu te teme de ziua în care trupul va deveni tăcere.
Teme-te de ziua în care vei fi trăit fără să fi privit vreodată în tine.
Moartea nu va veni să te întrebe ce nume ai purtat.
Nu va număra aurul pe care l-ai strâns.
Nu va măsura casele în care ai locuit, mașinile pe care le-ai avut sau
averile pe care le-ai lăsat în urmă.
Nu va întreba câte aplauze ai primit.
Va rămâne doar ceea ce ai fost atunci când nimeni nu te privea.
Când trupul se întoarce în pământ, ceea ce ai adunat în jurul lui rămâne în urmă.
Dar ceea ce ai cultivat înlăuntrul tău devine parte din drumul tău.
Și într-o zi, când trupul nu te va mai putea purta,
nu vei pleca spre ceea ce ai cumpărat.
Vei pleca spre ceea ce ai devenit.
Aceasta este bogăția pe care timpul nu o poate lua."
Învățătura lui Horus,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu