Cand am “deschis” ochii, am vazut ca eram, o lumina in intuneric !

  

  “Camd am deschis ochii” , am inceput sa vad ADEVARUL din jurul meu . Nimic nu era asa cum mi se paruse mie pana atunci .

    Da , am spus bine , mi se paruse doar ..sau poate ca ma mintisem eu si vedeam doar ceea ce doream sa inteleg si sa vad ,  si nu adevarul.

   De mic copil am luat multa bataie de la parintii mei , pentru  a invata sa fiu un om docil  si supus . Imi amintesc inca din acei ani  ai copilariei ,  cum eu  vedeam si judecam lucrurile altfel decat toti ceilalti din jur. Multe lucruri  mi se pareau ca sunt facute anapoda si fara sens. Multe dintre  cele existente, nu le intelegeam  sensul si rostul... mi se pareau aberante  si  nedrepte. Puneam intrebari  oricui din jurul meu ca sa pot intelege , dar constatam ca mi se raspundea ; “Asa e legea , asa e bine si firesc , asa se face ! “ .... si ramaneam in mintea mea cu ideia ca  poate sunt un om prea inocent si prostut ca  sa pot sa inteleg anumite lucruri, dar eu  in launtrul meu vedeam nedreptatea pe care parca nu o intelegea , sau poate ca nu voia sa o inteleaga nimeni. Stiam in sinea mea, in adancul inimii  mele ca sunt altfel decat lumea in care sunt. Cand ma gandeam la mine , nu stiu de ce, imi  veneau de multe ori in minte  niste cuvinte; ”sange albastru” -  care aici se folosesc si se spun despre cineva de rang innalt.  Cand luam bataie ca nu voiam sa fiu docila,  imi venea in minte ideia ca poate  sunt un inger razvratit impotriva lui Dumnezeu si  ca asa am ajuns si traiesc aceasta viata asa cum e...ca platesc  in felul asta  razvratirea mea. Aceasta presupunere a mea, imi provova un rau cumplit  in suflet si ajungeam de ma durea  si fizic, mai tare decat loviturile de curea primite.

 “Camd am deschis ochii” , mi-am dat seama ca in relatia mea,  doar eu iubeam  sincer si onest , ... ca doar eu aveam si acea iubire profunda neconditionata, .. ca doar eu las libertate deplina  si  incredere celui de langa mine ,... ca doar eu iubesc si ajut  fara sa astept ceva in schimb ,... si mai traziu , peste ani , mi-am dat seama ca doar eu sunt fiinta  fidela si onesta , in   aceasta relatie. Cand adevarul a iesit la lumina ca uleiul la suprafata apei,  a iesit tot, tot  ceea ce se petrecuse cu adevarat si in amaraciunea  mea , ingropasem si incercasem sa  trec cu vederea si sa uit. Incercasem sa pastrez un echilibru si un mediu bun pentru copilul meu.  Nu am inteles niciodata,  nici pana in aceasta clipa , cum poate un om , cum de il lasa sufletul, sa zvarla totata vina asupra partenerului, ba mai mult, sa-l faca raspunzator de cele intamplate ... Este halucinant cum un om poate sa aiba pretentia de posesivitate asupra ta , si sa fie si ofensat, cand defapt este evident ca el este cel vinovat.  N-am inteles niciodata meandrele celor rai si prefacuti , care te privesc in ochi si cu seninatate te mint in fata. Nu am dorit , si nu am daruit , decat o viata plina de armonie,  pace si iubire . Am primit si am trait altceva .... Probabil ca Universul  nu intaplator mi-a oferit aceasta viata. Trebuia sa simt si sa inteleg clar niste lucruri. Multumesc pentru tot ceia ce am invatat, chiar daca a fost cam ... tare dureros .

“Camd am deschis ochii”, caci fiecare palma a vietii ma facea sa ma mai trezesc putin, cand am deschis ochii, am fost profund indignata. Am cautat pacea , linistea si armonia in sanul bisericii. Vai ce mare gresala!  M-am izbit de aceiasi lume a barbatilor, cu legi create de ei , pentru slava lor. Faptul ca eram femeie, imi aducea numai indatoriri, umilinta si datoria de a respecta legea bisericii; lege care ma obliga sa stau in spatele barbatilor , sa fiu acoperita pe cap , sa nu o iau inaintea lor daca vreau sa merg catre altar caci doar barbatii au voie in altar, femeile nu ....  A trebuit sa invat sa ma tarasc in genunchi si sa accept ca eu sunt “ROABA” lui Dumnezeu si nu fica lui Dumnezeu asa cum credeam eu.  Profunda nedreptate din cadrul bisericii si a unor invataturi pe care le consider nedrepte fata de sufletul meu, m-a scarbit si in sinea mea am ajuns la hotararea ca eu nu am nevoie de un popa si de aprobarea lui ca sa vorbesc cu Dumneazeu.

    Si am deschis ochii !!!   MARI !  si plini de uimire, atunci cand spre mirarea mea , Dumnezeu  imi  dadea semn dupa semn si dovada dupa dovada ca EU am avut si am dreptate ! Cine vrea si are inima curata , cuvintele simple adresate LUI , primesc raspunsuri  clare si tot felul de semne care nu te mai lasa sa te indoiesti vreodata.

  “Camd am deschis ochii” si am inceput sa primesc calauzire  Divina, mi s-a dat de inteles, si mai apoi experimentand, am  ajuns la concluzia ca numai traiul in bucurie si recunostinta te apropie de Dumnezeu si minunile au loc in viata ta. Mi-am dat seama ca bucuria si recunostinta  ma apropie de Dumnezeu si nu lacrimile si suferinta.  Am primit calauzire si astfel mi-am intalnit familia celesta. Cu ajutorul stelarilor, am aflat , ca ultimul amnezic, cine sunt eu. In acel moment parca s-a facut lumina in mintea mea. Am inteles pe rand , toate cate nu le intelesesem de-a lungul vietii. Acum capatasera sens toate. Aveam o explicatie si un raspuns la toate intrebarile.

  Cei ce m-au omorat si m-au adus aici, m-au intrupat  13 milenii la rand, viata dupa viata, stergand adanc orice urma de amitire, stergand adanc in intelepciunea spiritului  meu. L-au mutilat profund si fara mila. Din maretia  si intelepciunea zeitei de altadata, nu a mai ramas decat un om plapand, si nici acela intreg.

  Nu stiu daca am gresit Cumva , Cuiva, Ceva, de a  trebuit sa ajung in aceasta inchisoare , fara zabrele si gardieni, de a trebuit sa trec prin toate astea. Cei ce au facut asta cu siguranta nu sunt Dalieni. Cei ce au facut asta sunt raul pur care s-a manifestat ;  DAR , in furia si nebunia lor, nu au inteles un lucru;  ESENTA SPIRITULUI va ramane vesnic aceiasi!  Eu SUNT si voi deveni  de “N” ori , vesnic , ACEIASI. 

 Nu-mi doresc decat sa-mi gasesc pacea linistea si armonia. Sa ating acel echilibru al vietii si sa dobandesc impacarea  de a fi laolata cu familia mea celesta. Este cumplit acest sentiment de uitare de tine , de amnezie. Ani de zile am fost ca un orb care bajbaie cu mainile intinse in intuneric,  cautand nici eu nu stiu ce anume.  E cumplit si sa stii cine ai fost candva si atat de deprimant cand privesti la tine, cand vezi  in ce hal au putut batjocori  un spirit,  fara a avea vreo vina... poate ca au facut-o doar din  simplu amuzament.

  Cei din familia celesta care au scapat si sunt sus, probabil ca si-au continuat vietile si acum poate ca le este si lor greu  sa-si complice existenta cu niste handicapati  ca noi , cei ce am avut nesansa sa cadem in mainile celor ce au facut asta. Sunt de inteles, au vietile lor. Si pe buna dreptate ! Cui ii trebuie sa-si complice viata cu un amnezic si handicapat ?

  Noi, cei de aici de jos, care am trecut , numai noi stim prin cate pe acest pamant, dorim sa ne reunim si sa ne vedem de linistea si fericirea noastra. Tanjim dupa linistea si pacea sufletului. Cu fiecare zi mergem catre acest lucru.   Ne bucuram pentru fiecare semn primit din partea celor de sus, caci  asta inseamna o recunoastere a noastra si ne da putere sa rezistam in aceasta lume care parca nu se mai urmeste  odata  ca schimbarea in  bine sa poata avea loc.

Multumesc maestrului meu  Sy ,  ca m-a luat de mana si m-a  invatat, iar .....de toate. M-a crescut parca din nou, ajutandu-ma sa ma detasez si sa ma curat complet de noroiul acestei lumi. Intr-o zi vom ajunge iar laolalta si vom trai  frumos , cu iubire si armonie,  asa cum numai noi Dalienii stim si putem simti. Te iubesc scumpa  mea Sy , asa cum simte un copil ca isi iubeste mama, dar , simt in tine si maretia  Dumnezeului  si ma simt si mai fericita cand stiu ca ma tii la pieptul tau  si ma bucur de iubirea ta. Vom  aduce  Paradisul in viata noastra, chiar daca el va fi trait numai in adancul nostru, mult timp deacum inainte.

  Multumesc celui ce mi-a fost inger calauzitor in toti acesti ani de la trezirea mea. Ii cunosc numele si stiu cine este dar nu are sens sa il spun aici. El, este o persoana importanta in ierarhia stelara , dar nu este inger. A acceptat sa fie inger, si a fost inger, doar pentru mine, pentru a ma calauzi pe mine. M-a facut sa ma simt de multe ori indurerata sau nedreptatita , pentru ca asa gandeam eu atunci , doar atata intelegere aveam. Acum , stiu ca a avut perfecta dreptate mereu. Stiu ca a fost onest, corect si cinstit. Am inteles perfect tot ceea ce a facut  si de ce a facut asa si nu altfel. Multumesc Ingerul meu, pentru tot ce ai facut pentru mine si pentru grija ta si mai ales pentru cuvintele minunate si sfaturile pe care mi le-ai transmis . Multumesc pentru cinstea pe care mi-ai facut , acceptand si alegand sa-mi fii inger calauzitor.

   Pas cu pas , dupa ce am deschis  ochii, m-am ridicat, am muncit, am invatat, si pas cu pas , ... intr-o buna zi, am sa ajung iarasi  la intelepciunea  si stralucirea sinelui meu , la ceea ce Eu sunt si reprezint. Nu-mi doresc  decat sa traiesc in pace, armonie si iubire.  Daca am sa pot sa ajut pe cineva, am s-o fac asa cum am facut toata viata.

   

  Eu Sunt o lumina in intunericul acestei lumi  !

Namaste