Din totdeauna omul, constient sau nu, a cautat un refugiu,
un ajutor, pe care spera sa-l primeasca de la divinitate. In vechiul testament
din Biblie, in care semintia evreiasca isi spune istoria, omul a fost invatat
sa respecte anumite reguli in ce priveste inchinaciunea;
„Să nu-ți faci chip cioplit sau imaginea
vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub
pământ. Să nu te pleci înaintea lor și să nu te lași convins
să le slujești”
In noul testament, Isus, care a fost invatatorul
trimis de Dumnezeu pentru a invata pe oameni calea cea adevarata catre lumina
si puterea divina, calea prin care omul sa inteleaga si sa-si castige
libertatea sa, a spus;
„Atunci Isus a zis: Piei, Satano, căci scris
este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I
slujeşti »” – Matei 4:10 , vezi
şi Luca 4:8.
Este cunoscut faptul că în primele cinci secole ale erei
creștine nu existau deloc icoane în bisericile creștine, deoarece creștinii din
acele timpuri considerau că a face asemenea obiecte ar fi reprezentat o
încălcare flagrantă a primelor două porunci din Decalog.
Catacombele și bisericile creștine care s-au păstrat din această
perioadă ne arată că aceste locașuri de închinare erau cel mai adesea
neîmpodobite iar atunci când erau totuși decorate, se foloseau numai motive
florale îmbinate cu imagini de plante, păsări și animale și anume din cele care
sunt menționate în Sfintele Scripturi (de exemplu: grâul, vița de vie, floarea
de crin, palmierul, smochinul, măslinul, apoi mielul, peștele, porumbelul
etc.), toate aceste reprezentări aveau un rol pur decorativ.
Sa tinem cont de faptul ca, primii
creștini erau evreii, care cunoșteau foarte bine poruncile care interziceau
facerea de chip cipolit (statui) și de înfățișări (icoane) ale lui Dumnezeu.
„S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat
slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor… căci au
schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat
făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!”... (Romani 1:21-32)
In secolul 7, Sinodul numit „cvintisext”
(adică al 5-lea și al 6-lea împreună), ținut în anii 691-692, a permis zugrăvirea
și chiar cinstirea icoanelor în biserici. Această hotărâre a deschis
drumul pentru multe exagerări din partea credincioșilor.
După mai multe lupte, în așa zisul Sinod
iconodul din anul 787 la Niceea, ținut între 24 septembrie – 13 octombrie 787,
s-a hotărât că închinarea la cruce, la Evanghelie, la icoane și la moaștele
sfinților este bună…..( DECI NU DUMNEZEU a hotarat ci singur omul
, pas cu pas si an de an, si-a creat reguli si IDOLI, desi Isus, cu doar 700 de
aini in urma, a spus clar cum este bine pentru om).
În secolele 8 și 9, în Imperiul și în biserica Bizantină au avut
loc vreme de peste o sută de ani, lupte sângeroase între cei care au susținut
introducerea icoanelor în biserici și cei care erau împotriva icoanelor.
Din datele istorice prezentate mai sus, se vede
că în primele secole, creștinii nu aveau și nu se închinau la icoane, deci
aceste povești de astazi, sunt pure fantezii ale unora! „Păziți-vă de idoli!“ (1 Ioan
5:21) Menționând
poruncile date de Dumnezeu atât națiunii Israel, cât și creștinilor, Biblia arată în mod clar că învățătura potrivit căreia Dumnezeu
aprobă folosirea icoanelor în închinare, este falsă.
***
Nu doresc sa necajesc pe nimeni cu
cele scrise aici dar istoria a consemnat fiecare fapt, chiar daca astazi lumea
habarnuare si preia ce i se spune fara a gandi si fara a cerceta.
Astazi, parca zici ca omul, in
disperarea sa, tot cauta mai multi idoli; mai nou, de cativa ani, aici in
Romania, e la moda sa te duci si sa te inchini, sa te rogi la “sfintele
moaste”…practic, altfel spus, te rogi la un cadavru. Eu nu contest
ca poate acel ce a fost candva ca fiinta, a dorit sa respecte invatatura lui
Isus si a trait curat ca un sfant iar Dumnezeu l-a binecuvantat cu daruri
divine. Poate ca spuneti ca uite ca de sfant ce era i s-a pastrat si trupul
neputrezit …dar va amintesc ca si mumiile sunt si mai vechi de 2000 de ani si
ei nu erau crestini.
In alt context, lumea din Romania, isi ia ca idoli si
preia TOT ce este de la altii de prin vest, fara a tine cont, fara a
gandi, daca e bine sau nu. Se tot bat unii cu pumnii in piept si isi smulg
parul din cap ca vai, vai, ne destramam ca natie ca nu se pastreaza traditiile?
Pai ia priviti numai la Valentine’day. Ce? Dragobetele nostru ce avea, ca tot
dragostea si iubirea se sarbatoreste …dar romanul nostru, a preferat sa JOACE
cum i-au cantat altii,… iar exemplele pot continua.
Omul a ales sa creada, sa se inchine si sa se roage la orice.
Respecta ritualuri din ce in ce mai complicate in speranta ca Dumnezeu ii va
implini dorintele. De exemplu, crede ca daca aprinde o lumanare in mana celui
ce moare, sufletul acelui om va vedea sa mearga unde trebue, "in loc cu
verdeata si lumina". Va spun cu siguranta ca, sufletul nimanui nu merge de
capul lui dupa moarte, ci e dus de ingerul sau, in locul
CUVENIT LUI, in functie de felul in care si-a trait viata
ca om pe pamant. Fiecare plateste pentru faptele sale si nimeni nu iti
preia NIMIC, asa cum mai nou sunt invatati oamenii pe la biserica. Ia
ganditi-va putin, OARE CINE ? doreste ca lumea sa stea linistita ca cineva le
preia si le platese greselile in locul lor, ca cineva le iarta, asa ca omul sa
fie impacat, sa stea nepasator, si sa traiasca in nestire ??????? …oare cine
are acest interes, ca sufletul omului sa fie prins, sa tot aibe de platit, si
intr-o lume si in alta????
Un alt gen de idoli sunt cei pe care uneori, chiar fara sa ne dam
seama, ajungem sa ii copiem in cuvinte, gesturi, imbracaminte… findca ne plac
sau ni se par “cool” cum se spune mai nou – si ei tot idoli se numesc.
GANDITI OAMENI BUNI !!!!!!
Eu nu va indemn in nici o directie.
Eu nu va dau sfaturi. Eu nu doresc sa am adepti. Eu nu cer plata de nici un
fel. Eu va daruiesc cate putin, din adevarul cel mare. Treziti-va! Nu va
lasati pacaliti caci intunericul poate lua orice forma, va poate
ademeni chiar si cu minuni si miracole, sa va inchinati cui nu trebuie, sa
slujiti cui nu trebuie, si uite asa, alunecati cu fiecare pas tot mai in adanc,
fara ca sa prindeti de veste.
Dumnezeu cand v-a creat, v-a dat
constiinta si v-a dat libertatea de a alege. Daca doriti si va simtiti atrasi,
puteti sa alegeti sa mergeti catre lumina Divina fara a va inchina, milogi sau
tara in fata altcuiva. Acum, in finalul timpului, Creatorul Suprem a dat un
ajutor nesperat omului, de care vad ca nu se vorbeste pe
nicaieri; este auzit glasul Sau si al Ingerilor care spun iar si
iar, care arata oamenilor, care este calea catre lumina. Soapta lor, fiecare
poate sa o auda si sa o inteleaga. Fiecare poate intelege si poate alege, caci a venit vremea ca fiecare sa aleaga;
Lumina sau Intuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu