„ Psihologii nu pot
explica un fapt care, pur și simplu, este imposibil de înțeles de
psihologie; o persoana este avansata la locul de munca, primește
mulți bani , atenție, respect dar , pe urma, se spânzura.
Psihologia nu poate explica acest lucru . O emoție pozitiva trebuie
sa ducă la fericire, însă aceasta duce la sinucidere, iar în
acest caz, noua ne iese la suprafața un bagaj de emoții; dacă nu
ai acceptat purificarea înainte de a primi fericire, atunci mori
chiar în clipa de fericire. Cu alte cuvinte, fericirea devine
dușmanul tău de moarte.
Tocmai din acest motiv, multor
oameni nu li se dă voie sa aibă fericire, fie – sub formă de
bani, fie- sub formă de faimă, fie - sub formă de familie, de
relații amoroase cu cineva, de indeplinire a dorintelor etc.
Fericirea, așa cum se mai
spune, trebuie meritată. Din acest motiv, acel om care poate să
reziste unei lovituri, care poate să obțină ceea ce-si dorește
după un efort, care poate să lupte cu o situatie- să o învingă
fără ură, supărare sau tristete, acest om este demn de fericire
și acest om își va dobandi propria menire după un efort.
Este nevoie de energie pentru
a te realiza pe sine. Dar energia este ucisă prin ură, supărare
tristete, judecată, atasament, excese alimentare, abuzul de sex,
etc.
Cu alte cuvinte, prin
intermediul emotiilor agresive care ucid iubirea, prin atasamente și
tolerarea dorintelor care epuizează iubirea, noi pierdem principala
energie strategică vitala și, pe urma, este destul de greu, să
vorbim despre menire, despre indeplinirea propriilor dorințe.
Din aceasta cauza , în primul
rând, trebuie să te aduci pe tine însuți într-o stare
armonioasă, trebuie sa înveți să intri în conflict cu lumea
inconjuratoare fără ură, furie sau tristete, trebuie să obții
ceea ce-ți dorești după un efort, să nu te sfiesti de propriile
dorințe.
Conform Bibliei, ce spunea
Hristos?.. .”Sa nu va îngropați talantul în pământ.”
Talantul este un simbol al
energiei . Acea persoană care leneveste, care nu vrea sa reușească
după un efort, nu evoluează, nu va realiza niciodată nimic.
Omul își croieste singur
drumul în viața. Aceasta frază este cunoscută de toți.
Să analizăm cum apar
obiceiurile proaste.
Despre ce este vorba? Notiunea
de plăcere și satisfactie are legătură cu eliberarea de energie.
Un om se simte bine atunci când...de exemplu, sufletul a început să
zboare. Un om simte bucurie. Acest lucru înseamnă ca el are o
energie ridicată.
Atunci când omul cânta,
atunci când energia lui dă pe afara, el începe să cânte și să
danseze. Din această cauză, sentimentul de fericire are lagătura
cu o energie crescută. Atunci când un om trăiește moral, respectă
poruncile, nu zgarcenie, nu invidia , gelozia, sunt forme ale
atasamentului, SUNT UN INDICATOR AL FAPTULUI CA OMUL UITA DE DUMNEZEU
și începe să se afunde în aceasta lume.
În momentul în care iubirea
fata de Dumnezeu se afla pe primul loc – cea mai importanta prunca;
„Iubeste-l pe Dumnezeu mai presus de orice” pare a fi un
indemn. Defapt acest lucru reprezintă o bioenergie.
Atunci când ai recunoștință
fata de Creatorul care ne-a dat viața și la tot ce este viu, fata
de Creatorul care ne ofera energia iubirii și a vieții în fiecare
fractiune de secunda, iată ca, în momentul în care noi simțim
aceasta recunoștință, atunci noi deja privim lumea în mod
secundar și niciodată nu ne vom atasa de bunurile vieții pentru ca
Dumnezeu este veșnicie, iar toate acestea sunt efemere.
Atunci când sufletul se
ataseaza de ceea ce este efemer - de instincte, de dorintele noastre,
atunci noi simțim ca toate acestea se vor pierde și noua ne apare
TEAMA, ne apare judecata, ura fata de cel care poate sa ni le ia cu
forța și tristete atunci când am fost deposedati de acest lucru și
începe un ciclu de probleme.
Din acest motiv, când omul
uita de Dumnezeu, când omul încetează sa mai aibă grija de
sufletul sau, când el nu indeplineste poruncile, când începe să
se inchine plăcerilor, atunci sufletul lui începe să se ataseze.
Cu cât sufletul se ataseaza mai puternic, cu atât agresivitatea și
teama, și ura, și invidia, și judecata, și tristețea devin mai
puternice. Și iată ca atunci sufletul începe să-și piarda
forțele, iubirea dispare din suflet și omul are un sentiment de
stres, durere , chin.
Atunci el încearcă sa
suplineasca aceasta lipsa de iubire din suflet prin plăcere.
Plăcerea și satisfactia pot sa ofere sentimentul de fericire
pentru o anumita perioada de timp, cu alte cuvinte, un surogat al
fericirii; în loc să se orienteze către iubire, omul se
orienteaza către plăceri. Și iată, atunci apare inclinatia spre o
anumita plăcere.
Dacă ai băut, are loc o
eliberare de energie și atunci primești plăcere.
Dacă ai fumat, atunci are loc
o eliberare de energie și primești plăcere.
Dacă ai făcut sex, atunci ai
parte de satisfactie. Parca ești fericit.
Însă toate acestea nu duc
nicăieri pentru ca fără iubire....
Atunci când apare iubirea,
noi ne deschidem. Noi primim o energie noua prin intermediul iubirii,
iar atunci când noi primim plăcere prin intermediul mancarii, al
alcoolului, al sexului, al jocurilor de noroc și altele, atunci ne
secatuim de energie pe noi înșine.
Nu apare o energie noua, iar
noi ne aruncam propria energie și atunci începe o epuizare de
energie ca de la un drog. De aceea , toate așa-numitele obiceiuri
nocive reprezintă , de fapt, un doping, reprezintă o constrangere a
organismului pentru a primi plăcere.
Dar aceasta nu este acea
plăcere pe care noi o primim în mod natural ci o violența asupra
propriei persoane, o violența asupra propriului suflet când omul
încearcă să se facă fericit pe sine cu ajutorul anumitor
preparate, prin anumite instincte animalice.
De regula , acest lucru nu
duce nicăieri și este calea spre boli și probleme. Și în
principiu, dacă am analiza astfel, atunci totul va fi destul de
simplu și clar dacă noi ne vom aminti de criminali. Hoții,
ucigasii, ticalosii sunt acei oameni care au uitat de moralitate și
din sufletul cărora dispare iubirea. Și atunci lor le rămâne doar
o singura varianta de a fi fericiți; alcoolul, narcoticele, sexul,
jocurile de noroc.
Lumea interlopa nu are practic
deloc alte distractii. Și acest lucru nu duce nicăieri. Din aceasta
cauza, atunci când omului ii apar obiceiuri nocive, acest lucru
vorbese despre faptul ca sufletul lui a slăbit, ca iubirea dispare
din suflet, ca el nu poate sa ierte, ca acesta a încetat sa mai
simtă prezenta lui Dumnezeu în toate și ca sufletul începe să se
secatuiasca de energie.
Din acest motiv, când un om
își stapaneste obiceiurile nocive, acest lucru este prima etapa.
Mai departe , trebuie să-ți reânvii sufletul, sa înveți sa
iubești.
Acest lucru este o cale
dificila, dar este singura cale adevărata, care îl salvează nu
doar pe omul însuși, ci și pe urmasii săi....”
Sursa; Serghei Nikolaevici Lazarev