Mai devreme sau mai târziu, vine o clipă în viața fiecărui om când sufletul se trezește. Deschizi ochii și privești în jurul tău și parcă abia atunci începi să observi, să vezi și să înțelegi ce se petrece în jurul tău. Uneori ți se pare tare nefiresc ce vezi, ce se petrece, și te întrebi; „Cum de nu am realizat pâna acum?...am fost orb?” E ca o revelație. Lumina intelegerii te inundă și înțelepciunea luminii Divine îți arată adevărul.
Așa am înțeles și eu, deodată, ce e cu mine și unde mă aflu. Acest lucru m-a făcut să înțeleg multe lucruri la care toată viața nu reusisem să găsesc răspuns. Acum, totul s-a luminat și văd.
Îți trebuie o minte deschisă, liberă de prejudecăti și atasamente, ca să poți înțelege cu adevărat ce vezi în jurul tău; și cel mai tare, ai nevoie de acceptare.
Ca să accepți că tu însăți ești altceva, total diferit de marea de oameni care se află în jururl tău ..... sau altfel spus, sa înțelegi că ești diferit și singur în mijlocul mării de oameni, ai nevoie și de puțin curaj căci altfel te poți pierde , te poți "inneca" printre ei.
Începi sa îți pui tot felul de întrebări;...”ce caut eu aici? ...ce rost are prezenta mea aici?.... dacă am venit cu o menire anume, de care am ajuns să răspund și să o îndeplinesc?....
Stim ca nimic nu este întâmplător . Creatorul a făcut un univers perfect- totul este acolo unde trebuie să fie, în locul și momentul ideal. Că am fost trimisă sau că m-am oferit singură să vin aici, nu mai are nici o insemnatate. Ma întreb ; „Oare am reușit să mă ridic la nivelul cerut de El, Creatorul?”
Îmi este greu! - nu pentru ceea ce fac, nu pentru viața pe care o duc, ci pentru că sufletul meu simte și tanjeste după anumite chestii pe care lumea asta nu le are. Sunt tot mai dese momentele în care dorul de ceva anume , mă face să mă simt tare singură , părăsită și uitată. Speranța ca într-o zi lucurile se vor schimba, și voi întâlni semeni, aidoma cu mine mă tine în picioare.
Uneori, când moralul îmi este la pământ, îmi spun că poate nu sunt importantă, că poate sunt un pion fără mare importanța pe „tabla de sah”, care poate fi sacrificat oricând....asa că de ce s-ar sinchisi cineva de mine și de ceea ce simt și doresc?
Am obosit însă să mă compătimesc, și nu-mi mai plâng de milă. Am învățat cu durere pe pielea mea, ca EU și numai EU sunt cea mai importantă pentru mine insămi. Nu mai aștept recunoasterea NIMANUI, și nici vre-un semn din partea cuiva. Îmi clădesc o viață cât mai comodă și confortabilă, cu activități plăcute. Îmi aleg persoanele cu care chiar doresc sa port o conversație. Restul ....e tăcere. Înteractiunea cu cei din jur, este cât mai restransă. Nici cei de lângă mine, din casa, nu mă cunosc cu adevărat.... Ca un pom, crescut pe o stâncă care se ridica deasupra mării. Pomul se oglindeste în apa lumii din jur, vede clar și înțelege ce este și sus și jos....dar trăiește intre lumi... neacceptat încă de cer și marginalizat de „pământ”.
Tăria de suflet de care ai nevoie ca să dăinui, ți-o construiesti singur, căci altfel te prăbusesti. Trebuie să cauți în adâncul inimii tale să te uiți la tine însăți ca să înțelegi, ce e mai bine pentru tine să alegi. Cărarea evolutiei spirituale este extrem de ingustă. Trebuie să cumpănesti bine ce alegi să iei cu tine mai departe în călătoria ta, și ce lași și abandonezi pentru totdeauna.
Echilibrul este esential....altfel oricând te poți prăbuși. Oricat de dureros ar parea câte un pas al vieții, sau câte un moment, este important să-ți urmezi telul.
Pentru mine, importanta este „stânca” pe care am găsit-o ca reazem, sprijin, călăuza, intre cele doua lumi, ca o fiinta dătătoare de viață și moarte....parte și ea din Dumnezeu.
În dorul și singuratatea acestei lumi străine mie, chiar daca este si ea tot parte din Dumnezeu,
„Ma rog la tine Inger drag!
Să fii alături de mine mereu
Să mă ajuti să inteleg
Ce fel de lume este aceasta
Să mă inveti de rău ca să mă apăr
Să mă inveti ca să iubesc
Să mă inveti să protejez sufletul meu
Să imi arăti calea spre Dumnezeu
Să te arăti de e nevoie
Si ochilor mei orbi.
Să te aud!
Că fara glasul tău sunt pierdut in lumea asta
Unde nimeni nu ne vede, nimeni nu ne aude.
Iti multumesc ca imi esti alături
Si la bine si la greu.
Te rog nu ma lăsa in asta lume singur
Fără iubirea ta.”
Îți mulțumesc Doamne pentru Ingerii mei ! Binecuvantează-i cu lumina Ta si dăruieste-le Iubirea si Fericirea cea vesnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu