Cea mai
multa suferinta o aduce pe pamant nepasarea oamenilor sau indiferenta. Este cea
mai pura cruzime, este una din armele cele mai atroce, care strapung sufletele
si inimile.
Sunt semeni de-ai nostri carora
nu le pasa de nimeni, indiferenta lor fiind semnul unui perfect egoism.
Alteori, este semnul unui orgoliu
infinit, a unei ingamfari si preamariri dusa dincolo de limitele firescului,
precum, poate fi si manifestarea celei mai pure nesimtiri.
Sa ne amintim fiecare, cat de
mult am fost raniti vreodata de indiferenta celor pe care i-am iubit,
nepasarea celor cu care vreodata am avut relatii de prietenie sau de care
am fost indragostiti si care ne-au intors spatele dupa ce le-am pus inima in
palma.
Nu cred ca este rana mai mare decat aceasta indiferenta, care poate să pună stăpanire pe un suflet, pe o relatie, de oricare natură ar fi ea.
Nu cred ca este rana mai mare decat aceasta indiferenta, care poate să pună stăpanire pe un suflet, pe o relatie, de oricare natură ar fi ea.
Uneori indiferenta se ascunde in spatele unori legi strambe, de oriunde ar fi si oricui ar apartine ele.
Indiferenta se poate manifesta
in chip divers pe foarte multe planuri: social, religios, familiar, politic,
spiritual, etc. A fi indiferent este cam tot una cu a trai intr-o stare
de nesimtire. Celui stapanit de indiferenta nu-i pasa de poporul sau, de cine
conduce si cum conduce tara, nu-i pasa cand Dumnezeu ii bate la usa, nu-l
doare de aproapele sau, ramane rece la rugamintile prietenilor, ramane nemiscat
la indemnurile cele bune ale parintilor, nu-i este dor de cei dragi, poate sa
plece fara sa se uite in urma, paraseste fara remuscari pe cei care i-au aratat
iubire, sau ramane neclintit la greul si cererile de ajutor ale celor din jur.
Intr-un cuvant indiferentul nu se vede decat pe sine, nu are ochi pentru ceilalti, nu tine cont de nimeni; as putea spune ca, indiferentul, cu adevarat, pare ca nu are suflet, nu are inima, nu are sentimente.
Intr-un cuvant indiferentul nu se vede decat pe sine, nu are ochi pentru ceilalti, nu tine cont de nimeni; as putea spune ca, indiferentul, cu adevarat, pare ca nu are suflet, nu are inima, nu are sentimente.
Cred ca neputinta indiferentilor
de a iubi si de a se atasa de persoane, este o forma patologica de vietuire,
incapabila de convietuire. Este o stare paranoida in care se zbate un suflet
fara simtire, un suflet ranit si aproape mort, cu o inima care boleste.
Indiferenta poate ucide! E destul să treci indiferent pe lângă un om sau
un animal lovit şi bolnav, iar peste câteva ore să moară. E destul sa treci
nepasator pe langa unii oameni care fac rau pamantului prin diferite metode ca
sa-si atinga ei scopurile, si mai apoi, sa vedem ca nici noi si mici copii si
nepotii nostri, nu mai putem trai pe acel petec de pamant caci totul e mort si otravit.
Să arătăm că ne pasă, să ajutăm oricât de puţin putem. Contează enorm! Nu
dați voie să se întâmple aceste lucruri negative și în cazul vostru.
Indiferenta, dupa cum spuneam,
se poate instala, din prea multa suferinta a sufletului, din prea mult
orgoliu dat de ego, sau, din caderea spiritului si a constiintei sale, in
energia cea mai joasa a creatiei. Toate cele trei variante AU LEAC! Numai
cine nu vrea nu reuseste sa scape de indiferenta.
Ma intreb cum se impaca mersul
la biserica si piosenia afisata, cu traiul in indiferenta al foarte multora….
nu cumva si biserica spune ca indiferenta e un mare pacat ?
Nu
uitați, sunteți aici pe Pământ doar pentru scurt timp, însă sunteți veșnic
copilul lui Dumnezeu. Nu vă alăturați forțelor ignoranței si indiferentei. Mai
întâi să ajungeți să-L cunoașteți pe Dumnezeu. Și atunci orice v-ar spune El să
faceți va fi bine, indiferent că ar fi vorba să luptați pentru țara voastră sau
să fiți oameni de afaceri sau un artist sau un învățător spiritual. Când Îl veți
cunoaște cu adevărat, veți fi bine ghidați în viață. De aceea se spune :
“Mai întâi caută si cercetează împărăția lui Dunmezeu…”
Arata lumii intregi ce inseamna pentru tine
credinta si asteapta intotdeauna sa devina posibil ceea ce pare imposibil. Adu
imparatia lui Dumnezeu pe pamant si invata mereu sa faci voia Lui , si sa mergi
pe caile Sale. Oricat de timizi si sovaitori ar fi primii pasi, trebuie sa-i
faci. Nu conteaza de cate ori te impiedici si cazi.
Ridica-te si mai incearca o data si inca o data, si
nu uitati!
Indiferenta este un pacat care condamna sufletul la
penitenta vesnica.
Indiferenta ne poate lasa fara casa noastra, Pamantul.
Indiferenta poate ucide lumea si spiritul!
Fiti
binecuvantati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu