Atunci când pare că nu mai este speranță

 

Este sfârșitul unei epoci, sfârșitul uniei lumi așa cum o cunoaștem noi. Lucrurile au mers mult prea departe, iar răul nu-și mai poate găsi loc multă vreme aici. Lumea se cerne.

Viața noastră, a pămantenilor, devine zi de zi tot mai tensionată și se năruie pas cu pas. Unii încă nu realizează. Alții sunt constienti și văd realitatea din jur. Fie că realizează , fie că nu , omul se zbuciumă cu viața sa, și are de făcut alegeri importante pentru drumul său mai departe.

Drumul spiritual este drumul spre Dumnezeu. A fi spiritual nu inseamnă a merge la biserică, inseamnă că inima ta omule a ajuns să aibă nevoie de Dumnezeire, acolo ii este locul de drept in acele energii divine ce le dă legătura cu Dumnezeu. 

Cei ce trăiesc cu adevărat în Dumnezeu și cu credința în Dumnezeu, toată viața lor este ferită de marile obstacole, totul decurge frumos si lin. Inima lor e plină de bucurie, trăiesc în bucuria care se revarsă din inima lor. Bucuria este sentimentul implinirii, a regasirii lui Dumnezeu în voi, a multumirii de sine, a incetării căutărilor în alții, a lucruilor care sunt în voi, căci, Dumnezeu în viața oricărei ființe, inseamnă bucurie. Cine are credință e un om fericit.

Credința e ca o încredere de neclintit în nevăzut. 

Credință în cunoașterea adevărului absolut, indiferent de ceea ce auziți sau vedeți în jurul vostru.

Credința voastră va rămâne de neclintit atunci când veți fi înconjurați de întuneric. Va fi lumina căutată de cei fără propria iluminare. Va fi forța necesară să continuați atunci când pare că nu mai este speranță.

Atunci va fi evidentă ca adevăr; O Lumină care a rămas în timp ce toate celelalte s-au prăbușit în jurul ei .

Lumina este dintr-o altă lume, poate, pentru cei care nu și-o cunosc pe-a lor. Tu ești Lumina lumii tale, omule !

Atunci când pare că nu mai este speranță, atunci când veți fi înconjurați de întuneric, credința este cea care va rămâne de neclintit, iar voi veți fi cei care veți aduce Lumina – voi, cei care sunteți Lumina.