Momentul care mi-a schimbat viata

   A fost o vreme, cand consideram si aveam chiar sentimentul impacarii atunci cand reuseam si ajungeam pe la biserica sa implinesc ritualul specific. Consideram si confundam acea impacare si multumire cu adevarata credinta, crezand ca, uite asa am sufletul mai pur si sunt cu un pas mai aproape de Dumnezeu, doar findca am rostit o anume rugaciune sau , ca am tinut post.... si tot asa. 

 Aveam insa tot mai multe intrebari  legate de numeroasele  reguli bisericesti... unele dintre ele lipsite de corectitudine in viziunea mea.
  Si toate astea pana intr-o zi , cand am fost pusa la punct de un popa,  cand mi-am dat seama de diferenta crasa care se face in biserica intre un barbat si o femeie.
  Sincer ... am simtit o umilinta imensa si m-am intrebat atunci in sinea mea, cine face asta? Cine doreste asa ceva? Cine a facut aceste reguli?  Dumnezeu sau oamenii? De ce ar dori Dumnezeu asa ceva? este El partinitor? Nu cred asa ceva!  Mai degraba oamenii sunt cei ce au facut randuielile dupa cum le-a convenit lor.

  Acel moment a fost momentul cand “ceva” s-a clatinat profund in mine si au navalit o droaie de intrebari. Mi-am dat seama ca am o multime de nemultumiri  si legate de randuiala bisericii si legate de viata mea insasi…. erau mult prea multe lucruri lipsite de dreptate, armonie, corectitidine.  

  M-am apucat sa caut , sa citesc, mult si de toate, despre inceputurile bisericii, despre alte curente religioase din lume , sa fac comparatie  intre ele…...

  In cateva cunvinte; Am aflat ca totul a inceput cu moartea lui Isus. A fost omorat  pentru invataturile pe care le-a adus. Deranjau stapanirea de atunci. In timp, lumea credea si incepusera tot mai multi sa traiasca dupa invataturile lui si au fost prigoniti. Mai tarziu , “cineva” dintre capii conducatori ai lumii, a considerat ca nu e bine sa mergi contra curentului lumii, ci e mai bine sa plutesti odata cu el si sa faci ce vrei . Asa au ajuns la concluzia ca, adoptand aceasta forma de credinta, lumea poate fi tinuta in mana si dominata dupa bunul lor plac.  Au facut scimbarile de rigoare, au scris Biblia in care nu au avut loc multe adevaruri deranjante, iar la unele a  fost schimbat sensul invataturii, si au inceput sa impuna acesta forma de credinta. Cum sa o impuna ? simpul! Cu ajutorul INCHIZITIEI! Au murit astfel, miliarde de oameni!

  

  Deci ! pentru mine a fost si este clar ca nu Dumnezeu a trasat aceste reguli ale bisericii!   Daca lucrurile stau asa, atunci eu nu mai am ce cauta in acel lacas pentru ca pe mine nu ma reprezinta aceste nedreptati!

  Atunci, in durerea mea, mi-am dat seama ca n-am nevoie  de un mijlocitor ca sa ma rog lui Dumnezeu . M-am rugat atunci cu cuvintele din inima mea asa cum mi-au venit in minte, fara vreo alta rugaciune. 
  M-am simtit tare fericita si culmea a fost, ca noaptea am avut un vis in care un inger imi explica tot felul de lucruri.
  Asa de fericita am fost ca mi-am dat seama ca sufletul meu e scateie din Dumnezeu parintele meu si NIMENI nu are dreptul sa-mi impuna umilinta si desconsideratie.  Am inteles ca intuitia mea despre biserica a fost si ESTE Adevar.
Cu fiecare zi am inteles tot mai clar, ca viata traita intr-o stare de bucurie si multumire , iti aduce in viata ta numai lucruri , intamplari si oameni buni. Mi-am dat seama ca  Recunostinta  pentru putinul pe care il ai azi, iti aduce maine mai mult  decat azi. 
Nu peste mult timp mi-am  dat seama CLAR ca abia acum ma rugam cu adevarat lui Dumnezeu si ca intr-un fel sau altul imi raspundea.

Sa stiti ca; Fiecare "Multumesc Doamne" e o rugaciune. 
Fiecare bucurie a sufletului tau e ca o impacare adusa LUI.
Fiecare zambet al tau e o fericire a LUI.
Si uite asa, ca orice parinte bun te calauzeste catre lumina prin Sinele tau si cu ajutorul ingerilor.

  Eu consider ca aceasta este adevarata credinta si nu ce am facut ani si ani la rand in viata mea si fara nici un semn macar din partea divinitatii.
   De ce sa fug la biserica sa ma umilesc ? De ce sa invat sa rostesc tot felul de rugaciuni?... ca doar nu fac incantatii si vraji!
..... cand pot sa vorbesc liber cu parintele meu creator? Si culmea !!! vad cum mi se raspunde prin ceia ce se petrece cu mine si viata mea!!!

                                                           

                                                                          ***

  Dragii mei! Eu am povestit despre mine, despre experienta mea. Fiecare are drumul sau dar sa stiti ca asa ca mine, sunt mii.
  Daca aveti credinta in Dumnezeu din  cer cel adevarat , lasati-va calauzit. Mai devreme sau mai tarziu veti ajunge la aceiasi concluzie:
  Dumnezeu doreste ca tu sa te trezesti si sa gasesti drumul catre EL catre lumina... nu sa fii in genunchi si sa te consideri vesnic pacatos si nevrednic! 

  Vrea sa-ti fie bine si sa nu duci lipasa de nimic, sa nu fii trist si sa plangi... ca orice parinte bun.

Dumnezeu mai doreste sa stii, ca Pamantul nu este singura planeta locuita de oameni.  Chiar daca nu ni se spune, sa stiti ca sefii cei mari ai pamantului sunt de zeci de ani in contact cu extraterestri iar ei degeaba incearca si ne tot anunta ca omenirea a luat-o pe un drum rau fara Dumnezeu! Lumea parca e legata la  minte si nu pricepe nimic. Nu suntem noi buricul universului.  Fata de altii, suntem jos, jos , jos de tot pe scara evolutiei, si ca spirit si ca tehnologie, caci ele sunt mana  in mana si se dezvolta impreuna.  

 Deschideti ochii dragii mei!

 Fii drept si bland. Asculta-ti si sufletul din inima , nu numai mintea! 
Si fii cum ne invata si Isus ;  "Cei blanzi si drepti vor mosteni pamantul"
Cautati fiecare drumul catre lumina. Fiecare are cararea sa cu intamplarile sale. Destinatia este insa aceiasi.

Fii in pace si lumina

Nu va speriati de acest chip ! ...ei sunt frumosi ca ingerii !