AM GRESIT !

    Am inceput sa gresesc inca din prima clipa cand m-am nascut.

   Am gresit cu fiecare clipa , la fiecare pas al vietii. Cand mi-am dat seama ca exist, invatasem deja o multime de lucruri. Credeam ca asa trebuie, ca asa e bine. Am crescut si am trait asa, dupa legea locului meu de nastere, legea lumii mele desi, erau foarte multe lucruri pe care eu, in mintea mea, in launtrul meu, le consideram gresite. Erau si multe lucruri pe care  chiar nu reuseam sa le concep, sa le accept ca normale,  desi ele intrau in firescul lumii din jur.

 Am facut incet, incet, cam tot ce facau ceilalti. M-am aliniat firescului, lumii si legii din jur. Nu-mi placeau multe, ma mai si revoltam , ma mai impotriveam, dar in mare, am intrat in turma.

  A venit insa o zi, cand am avut senzatia ca mi-a cazut parca cerul in cap. Parca atunci am deschis ochii si m-am trezit dintr-un vis urat. Atunci s-a produs constientizarea si mi-am dat seama ca nu era doar un vis urat care luase sfarsit ci, dimpotriva, era cat se poate de real felul in care traisem. Eram “murdara” de atatea greseli pe care le traisem, eram cu sufletul greu , indurerat si ranit.

  Am cazut intr-o depresie crunta. Plangeam neancetat. Eram constienta ca nu pot schimba nimic, caci timpul nu se poate intoarce. Ma simteam cel mai odios om. Doamne si cate am mai gresit…

  Am gresit si  fata de mine, si fata de parinti, si fata de familie , si fata de prieteni, si fata de planeta, si fata de animale,  si mai ales in fata lui Dumnezeu.  M-am lasat purtata de viata si val fara sa mai gandesc la nimic, caci pe atunci, nu intelegeam acea contradictie care era in mintea mea fata de lumea din jur. Nu intelegeam de ce mie mi se parea ca nu e corect asa, si cei din jurul meu ma considerau o ciudata. Pe atunci imi era rusine ca sunt altfel.

  Am gresit ca om. Eram disperata caci nu stiam cum sa fac sa-mi spal pacatele care-mi apasau sufletul , inima, mintea. Am gresit insa iar fara sa stiu, incercand mai intai cu biserica, dar care, m-a dezamagit cumplit si mi-a creat chiar o repulsie insiruirea de reguli si limitari si umilinte la care am fost supusa. N-am nevoie de un mijlocitor intre mine si Dumnezeu, care are pretentia ca stie voia lui Dumnezeu, doar pentru ca  are cateva clase se seminar in plus fata de mine. Un mijlocitor care intoarce cum I se nazare lui invataturile pe care le-a lasat Isus.   M-am prabusit sufleteste. 

Eram un om in genunchi.

 Dumnezeu  si Ingerii m-au ajutat si mi-au dat explicatii in vis.  Asa am inteles, ca, e deajuns ca rugaciune, sa spun doar cateva cuvinte din mintea mea , din inima mea, fara sa citesc si sa spun ore in sir, pagini intregi scrise de altii.  Asa am inteles, si ca, e  o mare gogorita cu iertarea pacatelor, pe care biserica o sustine poate pentru un banut gramada si pentru a tine omul in mana, pentru a conduce.

  Isus a venit si ne-a invatat multe, el este calea , caci prin invatatura lui daca o urmezi, poti sa ajungi la lumina raiului. El personal, nu iarta si nu ia nimanui din carca nici un pacat. Fiecare suflet PLATESTE  singur pentru ceea ce a facut in viata de aici. Lumea spiritului nu tine cont de banii vostri platiti la luturghii si alte pomeni. E bine sa-ti indrepti greselile pe cat posibil, atat  cat esti inca in viata, caci odata ce ai trecut dincolo nu mai ai posibilitatea asta si nu faci decat sa platesti  asa cum  e drept pentru greselile de aici din timpul vietii tale.

 Sa ma iert , a fost cel mai greu lucru din viata mea.

Am avut nevoie de mult timp sa  accept si sa trec mai departe cu frutea sus. Ma doare si azi, si imi pare la fel de rau, dar am  reusit sa ma iert  pentru nestiinta mea deatunci, pentru faptul ca am trait ca o naluca cu o chii inchisi in viata, atatia ani. 
Pe altcineva iert mult mai usor, decat am facut-o  cu mine. Consider ca atata intelegere are si e liber sa traiasca cum considera ... si il iert. Cu mine,  e altceva. Nu-mi vine sa cred, cum de nu am realizat mult mai devreme  tot ce e in jur.

  
Trebuie sa facem ceva cu lumea asta caci e croita cumplit de stramb. Copii nostri nu au parte de un inceput bun al vietii. Cand au ajuns maturi la varsta cand constientizeaza, e deja tardiv. Au calcat deja legea divina prin tot felul de fapte . Noi insine avem de suferit. Chiar daca nu pare si multi nu fac legatura, viata noastra devine tot mai grea din cauza asta. Nu Dumnezeu ne bate, ci noi singuri prin ceea ce facem si ce gandim.

   Esti puternic omule!  Poti, ai in tine puterea de a te schimba….  Altfel , suntem sortiti pierii.

  Nu de pomana imi pierd eu vremea si tot scriu lumii. As putea sa fac orice altceva in timpul asta dar, nu de pomana ne zbatem eu si cei care tot scriu mesaje si le publicam, ca lumea sa afle.    

  Dumnezeu a tot trimis mesageri si invatatori omului, iar el ori ii omoara , ori nu tine cont de ei  sau, rastalmaceste cuvintele lor asa cum I se nazare lui, ca  sa-I pice lui bine la socoteli. Acum mai nou , sustine ca ce este , vine de la Satana....cand defapt , este doar o alegere a mintii omului.

Cat credeti ca va mai tolera Dumnezeu acest fapt ?

E in puterea ta sa alegi pe ce drum vrei sa mergi. Ai doar doua variante. Poti merge catre Lumina Raiului sau cate Intunericul Iadului. A sta pe loc , nu se poate, caci timpul se scurge.

Dumnezeu ti-a dat acest drept.   Fa ceva cat nu e inca prea tarziu.

Pace si armonie!