VA DORITI SA FITI PERFECT ?

   

Sigur ca imi doresc perfectiunea!  Vreau sa arat perfect, vreau sa ma descurc perfect cu problemele din jurul meu, vreau sa fiu mereu o perfectionista.  Acest gand dorinta, ma ajuta sa ma analizez mereu, sa doresc sa fiu mereu o fiinta care se iubeste pe sine, deci ma uit in oglinda si retusez asa zisele imperfectiuni, de fapt este doar grija fata de mine. Ma ingrijesc in numele perfectiunii si in privinta alimentatiei, si a oricaror lucruri care le doresc eu perfecte. De cand am inceput sa am cerinte ma simt renascuta. Brusc interesul acesta de perfectiune permanenta m-a trezit sa fac ceva pentru sufletul meu. De ce as lasa eu o zi fara sa ma privesc in oglinda, si sa imi aplic un tratament, sau o crema care sa ma ajute sa raman tanara cat mai mult posibil, sa fiu atenta sa nu ma mai imbrac cu haine care sa ma demoralizeze din cauza croiului aiurea fara gust. Si uite asa , zi de zi , am ceva de facut, atat pentru mine personal, cat si pentru ceilalti. 

  Sigur ca, imi doresc ca si ceilalti sa incerce sa fie perfectionisti, in acest fel traim constienti de viata noastra, nu mergem prin vant si ploaie in ideea ca nu o sa ne faca nimic, ca este ceva normal. Ba o sa racim, si daca mai are si cine stie ce rahat cernut din cer, lasat prin darele avioanelor, sa vezi cu ce te alegi. 

  
   Am facut o simpla analogie. Nu merge sa traim  la intamplare, ca tot cu intamplari ne alegem, adica ne lovim aiurea de niste chestii ce poate nu le aveam in program, dar azi le avem ca nu am fost atenti, nu am fost perfectionisti sa scoatem din ecuatie o eventuala intamplare, etc. 

  Degeaba ne mai vaitam ca ne-a aparut ridul, daca noi nu am facut nimic sa prevenim macar cu cateva luni aparitia lui. Cand nu aveti ceva, ia sa va intrebati daca ati facut chiar totul sa il aveti, cand nu va iese ceva, sa va intrebati daca chiar ati facut totul sa va iasa asa cum trebuie, sau i-ati dat pe repede inainte, sa iasa cum o fi?

Sigur ca trebuie sa ne iubim asa cum suntem, dar daca cerem perfectiunea de la noi, ne iubim si mai mult.

   Cu perfectiunea sa nu incercati sa sariti calul, ea trebuie sa fie moderata, atat cat sa arate ca aveti o sanatate mintala destul de stabila. Daca munciti pana lesinati, daca vreti sa nu existe deloc greseli, daca vreti sa aduceti Luna de pe Cer, cam sunt probleme de intelegere a cuvantului  “a fi perfect”. 

  Daca nu cerem perfectiunea de la noi, atunci ce facem, stagnam?  Nu ne pasa de noi?  Ne multumim cum aratam?  Poate arat mai bine daca imi dau cu putin ruj, sau daca imi fac o tunsoare noua. Nu trebuie sa trec in extrema cealalta de a face sacrificii, sau sa ma rup eu in doua pentru anumite lucruri. Totul cu moderatie, dar fara lipsa ideii de a fi mereu niste perfectionisti.

Aveti grija de voi